Tara din Suflet
Pe 1 Decembrie 2001, in eleganta sala Irene Besse din Calgary, a avut loc inegalabilul spectacol “Tara din Suflet - cintece si colinde romanesti”, avind drept protagonisti pe Sofia Vicoveanca si Victor Socaciu. De Ziua Nationala a Romaniei, cei doi mari artisti au adus romanilor din Calgary un crimpei de cintec si joc, un mesaj de iubire si credinta de la strabuni, o vorba de intelepciune din spatial mioritic pe care, cu simplitate arhetipala, realizatorii acestui spectacol l-au numit “Tara din Suflet”. Spectacolul a fost organizat de George Angelescu si Eugen Baboi, avind ca agenti pe Doru si Ofelia Rain, John Sabau si Dan Capitanescu.
Sofia Vicovenaca s-a dezvaluit inca o data publicului ca fiind mai mult decit o intrepreta de folclor; ea a devenit deja sinonima cu autenticitatea si valoarea spirituala a cintecului popular romanesc. Nimic din repertoriul, atitudinea si portul ei nu este contrafacut sau adaptat la circumstante. Venind din tara de sus, din dulcea Bucovina, Sofia reprezinta puritatea traditiei si credintei stramosesti din acel mirific colt de Romanie. Profunzimea si simplitatea arhetipala a cintecului sau o ridica pe Sofia Vicoveanca la rang de simbol national, chiar prin specificitatea regionala marcata. Sofia nu doar cinta si incinta, ci da glas intelepciunii si frumusetii milenare a neamului romanesc.
In spectacolul “Tara din Suflet”, Sofia s-a dezvaluit spectatorilor ca un fluviu de emotie si traire sufleteasca, repertoriul sau variind de la un savuros comic de situatie (“Vecina galbinicioasa”) la profunde intrebari filozofice asupra conditiei umane. Publicul a descoperit cu surprindere ca Sofia e o artista complexa, care imbina cintecul cu poezia si desenul. Asadar, ea si-a uimit spectatorii prin citeva versuri alese din volumul sau Dureri Ascunse, aparut la Editura Cuvitul Nostru, din Suceava, volum ce se incheie cu citeva desene ce suprind scene representative din viata rurala. Cu modestia ce o caracterizeaza, Sofia declara ca “simplitatea si sobrietatea m-au insotit pretutindeni”. Dar in spatele acestora, se dezvaluie o neliniste metafizica si o durere a trecerii ireversibile. “Cu nelinistea cred ca ne nastem. Este un destin al celor ce imbratiseaza arta”.
Drept raspuns la aceste dureri si nelinisti mocnite, mesajul artistic al Sofiei Vicoveanca imbina armonios un indemn la Carpe Diem (“Traieste Clipa”) cu un fior religios al iubirii universale:
“Sa ne iubim, sa ne iertam,
De aici cu noi nimic nu luam,
Doar sufletul impovarat
Si chinuit de greu pacat.
La judecata vom sta-n rind:
Satulul linga cel flamind,
Rasfatul linga umilinta,
Preaplinul linga suferinta
Egali, cum n-am fost pe pamint,
Toti vom depune juramint.
In fata Domnului, la judecata,
Va trebui sa dam socoata.”
(Sofia Vicoveanca, “Va trebui sa dam socoata” din volumul Dureri ascunse)
Recitalul lui Victor Socaciu a fost asemea unui vulcan, a carui spirit incandescent a cuprins intreaga sala intr-un val de emotie, bucurie si tristete. Spectatorii s-au ridicat in picioare, luindu-se de miini intr-o hora a cintecului romanesc “Hai sa intindem hora mare”, amintindu-ne de atmosfera incendiara de odinioara a Cenaclului Flacara.
Cintecul lui Victor Socaciu e cind nostalgic (“La un ceai”), cind incisiv (“Astia hoti, aia hoti, mama lor la toti”), cind dureros (“Tata si caii”) sau chiar tragic (“Roata”), dar cel mai adesea e un elogiu adus iubirii( “Muntele dragostei”, “Don Juan”). Victor Socaciu nu e un simplu interpret, ci un artist total; e compositor si poet in acelasi timp, semnind in totalitate multe din piesele musicale prezentate in specatacol. De un fior poetic aparte, este “Caruta cu flori”, binecunoscuta publicului roman:
“In miinile cui, privirile cui te-ating?
Trimite-mi vesti inapoi.
Privirile cui si miinile cui te string?
Trmite-mi vesti despre noi.
…..
In satul cel lung si cu portile verzi,
Ascuns totdeauna sub nori,
De-as sti ca mai esti si ca pasii ti-i pierzi,
As veni intr-o caruta cu flori.”
(Victor Socaciu, “Caruta cu Flori”)
Emulatia spirituala si artistica produsa de spectacolul “Tara din Suflet” in Calgary a dovedit ca, daca nu putem da curs invitatiei Sofiei Vicoveanca de a veni acasa de Sarbatori, putem insa pastra, cu dragoste infinita, o farima din spiritualitatea romaneasca, aici in inima Albertei.
Andreea Olaru Cervatiuc