Si a venit de cealaltã parte a mãrii în tinutul Gadarenilor.

Iar dupã ce a iesit din corabie, îndatã L-a întâmpinat, din morminte, un om cu duh necurat,

Care îsi avea locuinta în morminte, si nimeni nu putea sã-l lege nici mãcar în lanturi,

Pentru cã de multe ori fiind legat în obezi si lanturi, el rupea lanturile, si obezile le sfãrâma, si nimeni nu putea sã-l potoleascã;

Si neîncetat noaptea si ziua era prin morminte si prin munti, strigând si tãindu-se cu pietre.

Iar vãzându-L de departe pe Iisus, a alergat si s-a închinat Lui.

Si strigând cu glas puternic, a zis: Ce ai cu mine, Iisuse, Fiule al lui Dumnezeu Celui Preaînalt? Te jur pe Dumnezeu sã nu mã chinuiesti.

Cãci îi zicea: Iesi duh necurat din omul acesta.

Si l-a întrebat: Care îti este numele? Si I-a rãspuns: Legiune este numele meu, cãci suntem multi.

Si Îl rugau mult sã nu-i trimitã afarã din acel tinut.

Iar acolo, lângã munte, era o turmã mare de porci, care pãstea.

Si L-au rugat, zicând: Trimite-ne pe noi în porci, ca sã intrãm în ei.

Si El le-a dat voie. Atunci, iesind, duhurile necurate au intrat în porci si turma s-a aruncat de pe tãrmul înalt, în mare. Si erau ca la douã mii si s-au înecat în mare.

Iar cei care-i pãsteau au fugit si au vestit în cetate si prin sate. Si au venit oamenii sã vadã ce s-a întâmplat.

Si s-au dus la Iisus si au vãzut pe cel demonizat sezând jos, îmbrãcat si întreg la minte, el care avusese legiune de demoni, si s-au înfricosat.

Iar cei ce au vãzut le-au povestit cum a fost cu demonizatul si despre porci.

Si ei au început sã-L roage sã se ducã din hotarele lor.

Iar intrând El în corabie, cel ce fusese demonizat Îl ruga ca sã-l ia cu El.

Iisus însã nu l-a lãsat, ci i-a zis: Mergi în casa ta, la ai tãi, si spune-le câte ti-a fãcut tie Domnul si cum te-a miluit.

Iar el s-a dus si a început sã vesteascã în Decapole câte i-a fãcut Iisus lui; si toti se minunau.

Si trecând Iisus cu corabia iarãsi de partea cealaltã, s-a adunat la El multime multã si era lângã mare.

Si a venit unul din mai-marii sinagogilor, anume Iair, si vãzându-L pe Iisus, a cãzut la picioarele Lui,

Si L-a rugat mult, zicând: Fiica mea este pe moarte, ci, venind, pune mâinile tale peste ea, ca sã scape si sã trãiascã.

Si a mers cu el. Si multime multã îl urma pe Iisus Si Îl îmbulzea.

Si era o femeie care avea, de doisprezece ani, curgere de sânge.

Si multe îndurase de la multi doctori, cheltuindu-si toate ale sale, dar nefolosind nimic, ci mai mult mergând înspre mai rãu.

Auzind ea cele despre Iisus, a venit în multime si pe la spate s-a atins de haina Lui.

Cãci îsi zicea: De mã voi atinge mãcar de haina Lui, mã voi vindeca!

Si îndatã izvorul sângelui ei a încetat si ea a simtit în trup cã s-a vindecat de boalã.

Si îndatã, cunoscând Iisus în Sine puterea iesitã din El, întorcându-Se cãtre multime, a întrebat: Cine s-a atins de Mine?

Si I-au zis ucenicii Lui: Vezi multimea îmbulzindu-Te si zici: Cine s-a atins de Mine?

Si Se uita împrejur sã vadã pe aceea care fãcuse aceasta.

Iar femeia, înfricosându-se si tremurând, stiind ce i se fãcuse, a venit si a cãzut înaintea Lui si I-a mãrturisit tot adevãrul;

Iar El i-a zis: Fiicã, credinta ta te-a mântuit, mergi în pace si fii sãnãtoasã de boala ta!

Încã vorbind El, au venit unii de la mai-marele sinagogii, zicând: Fiica ta a murit. De ce mai superi pe Învãtãtorul?

Dar Iisus, auzind cuvântul ce s-a grãit, a zis mai-marelui sinagogii: Nu te teme. Crede numai.

Si n-a lãsat pe nimeni sã meargã cu El, decât numai pe Petru si pe Iacov si pe Ioan, fratele lui Iacov.

Si au venit la casa mai-marelui sinagogii si a vãzut tulburare si pe cei ce plângeau si se tânguiau mult.

Si intrând, le-a zis: De vã tulburati si plângeti? Copila n-a murit, ci doarme.

Si-L luau în râs. Iar El, scotându-i pe toti afarã, a luat cu Sine pe tatãl copilei, pe mama ei si pe cei ce îl însoteau si a intrat unde era copila.

Si apucând pe copilã de mânã, i-a grãit: Talita kumi, care se tâlcuieste: Fiicã, tie zic, scoalã-te!

Si îndatã s-a sculat copila si umbla, cãci era de doisprezece ani. Si s-au mirat îndatã cu uimire mare.

Dar El le-a poruncit, cu stãruintã, ca nimeni sã nu afle de aceasta. Si le-a zis sã-i dea copilei sã mãnânce.