In vremea aceea, a auzit tetrarhul Irod de vestea ce se dusese despre Iisus.

Si a zis slujitorilor sai: Acesta este Ioan Botezatorul; el s-a sculat din morti si de aceea se fac minuni prin el.

Caci Irod, prinzand pe Ioan, l-a legat si l-a pus in temnita, pentru Irodiada, femeia lui Filip, fratele sau.

Caci Ioan ii zicea lui: Nu ti se cuvine s-o ai de sotie.

Si voind sa-l ucida, s-a temut de multime, ca-l socotea pe el ca prooroc.

Iar praznuind Irod ziua lui de nastere, fiica Irodiadei a jucat in mijloc si a placut lui Irod.

De aceea, cu juramant i-a fagaduit sa-i dea orice va cere.

Iar ea, indemnata fiind de mama sa, a zis: Da-mi, aici pe tipsie, capul lui Ioan Botezatorul.

Si regele s-a intristat, dar, pentru juramant si pentru cei care sedeau cu el la masa, a poruncit sa i se dea.

Si a trimis si a taiat capul lui Ioan in temnita.

Si capul lui a fost adus pe tipsie si a fost dat fetei, iar ea l-a dus mamei sale.

Si, venind ucenicii lui, au luat trupul lui si l-au inmormantat si s-au dus sa dea de stire lui Iisus.

Iar Iisus, auzind, S-a dus de acolo singur, cu corabia, in loc pustiu, dar, afland, multimile au venit dupa El, pe jos, din cetati.

Si iesind, a vazut multime mare si I s-a facut mila de ei si a vindecat pe bolnavii lor.

Iar cand s-a facut seara, ucenicii au venit la El si I-au zis: Locul este pustiu si vremea iata a trecut; deci, da drumul multimilor ca sa se duca in sate, sa-si cumpere mancare.

Iisus insa le-a raspuns: N-au trebuinta sa se duca; dati-le voi sa manance.

Iar ei I-au zis: Nu avem aici decat cinci paini si doi pesti.

Si El a zis: Aduceti-Mi-le aici.

Si poruncind sa se aseze multimile pe iarba si luand cele cinci paini si cei doi pesti si privind la cer, a binecuvantat si, frangand, a dat ucenicilor painile, iar ucenicii, multimilor.

Si au mancat toti si s-au saturat si au strans ramasitele de faramituri, douasprezece cosuri pline.

Iar cei ce mancasera erau ca la cinci mii de barbati, afara de femei si copii.

Si indata Iisus a silit pe ucenici sa intre in corabie si sa treaca inaintea Lui, pe tarmul celalalt, pana ce El va da drumul multimilor.

Iar dand drumul multimilor, S-a suit in munte, ca sa Se roage singur. Si, facandu-se seara, era singur acolo.

Iar corabia era acum la multe stadii departe de pamant, fiind invaluita de valuri, caci vantul era impotriva.

Iar la a patra straja din noapte, a venit la ei Iisus, umbland pe mare.

Vazandu-L umbland pe mare, ucenicii s-au inspaimantat, zicand ca e naluca, si de frica au strigat.

Dar El le-a vorbit indata, zicandu-le: Indrazniti, Eu sunt; nu va temeti !

Iar Petru, raspunzand, a zis: Doamne, daca esti Tu, porunceste sa vin la Tine pe apa.

El i-a zis: Vino. Iar Petru, coborandu-se din corabie, mergea pe apa si venea catre Iisus.

Dar vazand vantul, s-a temut si, incepand sa se scufunde, a strigat, zicand: Doamne, scapa-ma !

Iar Iisus, intinzand indata mana, l-a apucat si i-a zis: Putin credinciosule, pentru ce te-ai indoit?

Si suindu-se ei in corabie, s-a potolit vantul.

Iar cei din corabie s-au inchinat, zicand: Cu adevarat Tu esti Fiul lui Dumnezeu.

Si trecand dincolo, au venit in pamantul Ghenazaretului.

Si cunoscandu-L, oamenii locului aceluia au trimis in tot acel tinut si au adus la El pe toti bolnavii.

Si-L rugau ca numai sa se atinga de poala hainei Lui; si cati se atingeau se vindecau.